Deja început de martie, iar eu simțeam că trebuie să îmi fac debutul în noul sezon de pescuit. De câteva zile temperaturile aveau valori încurajatoare. Dorința de a ieși pe malul lacului
m-a cuprins brusc și nu aveam de gând să aștept prea mult. Planul a venit de la sine. Lucrurile s-au așezat din mers. Am decis ca prima partidă să fie una scurtă de 24 de ore. Lacul trebuia să fie aproape de București. Timpul fiind limitat, nu doream să petrec foarte mult timp în mașină. În momentul în care mi-am stabilit aceast criteriu, instant mi-a venit în minte prima partidă din sezonul trecut care se desfășurase pe lacul Hermes Periș, mai exact standul 5. Ideea este că atunci am văzut pentru prima dată primul stand al acestui lac. Un colț de natură cu adevărat superb, care mi-a atras atenția și pe care din acel moment am știut că o să vreau să pescuiesc. Având în vedere acest lucru, am verificat disponibilitatea acelui stand și am rezervat cea mai apropiata perioadă convenabilă.

Strategia a fost una simplă. Plecând de la ideea ca apa este încă rece, iar peștele încă nu se hrănește cum trebuie, am decis să pescuiesc cu momitor și momeli flotante, urmând să mă adaptez la fața locului în funcție de răspunsul peștilor. Monturi scurte, fir moale, carlige mici. Cum s-ar spune, ca la carte. Am scos echipamentul de la naftalină, am verificat să am toate cele necesare, am triat ce urmează să iau la mine și așa dintr-una într-alta am ajuns în acel moment mult așteptat, stând în picioare pe ponton, cu privirea ațintită pe suprafața apei, într-un moment scurt de liniște de dinainte bătăliei. Nu mi-a luat mult până lansetele erau în apă. Partida fiind scurtă, nu aveam de gând sa fac bălăceală cu racheta de nădit, bazându-ma în special pe momitoare, săculeți solubili și o nădire efectuată din cobră.

Situația s-a complicat în momentul în care mi-am dat seama că momitoarele în combinație cu popup-urile mici, au atras pe vad un banc de carași. Am avut foarte multe astfel de capturi. Să nu mă înțelegeți greșit, carașii erau mari și frumoși, doar că nu era peștele meu țintă. Frustrarea a început să crească, cu atât mai mult cu cât nu puteam să scap de acești locatari nesuferiți ai lacului. În cele din urma, am scos două momitoare, am pus plumbi pentru pasta, pe două lansete am pescuit cu bile tari, dipuite de 20 mm, iar la a treia am decis să atașez lângă momitor o montură Whity Pool. Arma secretă care m-a scos de foarte multe ori din încurcătură și se pare că nici de această dată nu avea să mă dezamăgească. Concluzia vă las să o vizionați în clipul de mai jos.

Echipa Fir pe Apa va ureaza fir intins si asteptam sa ne vedem pe malul lacului, in cautarea unui nou record personal!

Stefan Dolete

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *