După consultarea vremii dar și a pescarilor din zonă, am hotărât să facem o ultimă ieșire pe acest an pe bătrână doamnă. De obicei vara ieșirile sunt de 48 de ore, cu cortul, barcă, dar toamna ne limităm la sesiuni scurte, de 12 ore.
Zis și făcut, am ales locația, în zona Florica, localitatea Modelul, plecare făcându-se la ora 5.30, sperând să nu prindem ceața care este tot mai prezentă și care pe Dunăre se ridică foarte târziu, în jur de 10:00-10:30. Am încărcat toate bagajele în barcă, și am pornit către locul cu pricina, o plimbare de 30 de minute, care s-a lăsat cu câteva senzații tari din cauza întunericului. Odată ajunși și campați, am hotărât să mergem cu barcă pe apă, urmând să pescuim în butuci, acolo unde de obicei îi place crapului să stea.
Am ales să pescuiesc la method feeder, cu un method de 100 grame încărcat cu Groundbait&Pellets Feeder X FiatX Wild Carp de la Feeder X, iar pe firul de păr am mers pe deja clasica mămăligă, cea care, de cele mai multe ori, nu dă greș pe Dunăre.
Aglomerație mare, am reușit să găsim într-un final un loc care părea promițător, dar care din lipsa sonarului, uitat acasă, agățăturile aveau să ne mănânce atât monturile cât și nervii.
Lansetele folosite sunt de la Shimano, Vengeance Boat, de 2.40 m, niște lansete pe care eu le folosesc pe Dunăre de vreo 4 ani, și care după părerea mea, se pretează atât la somn cât ș la crap. Deși sunt mai rigide, transmit foarte bine pe vârf trăsăturile, iar în drill se comportă impecabil. Pentru a completa ansamblul am utilizat mulinete Okuma LongBow, încărcate cu fir având grosimea de 0.35mm. Peștele a fost destul de apatic, cred că și din cauza apei în creștere, deși după informațiile primite de la alți pescari, cu o săptămână înainte mâncase foarte bine.
Am reușit totuși să prindem câțiva ciortani și vreo 4 mrene mai răsărite. Cum deja ziua este din ce în ce mai scurtă, după vreo 5 ore de pescuit pe apă am hotărât să ne retragem la mal, unde am zis să-mi încerc norocul la coșulet, din păcate fără capturi notabile. Noaptea s-a instalat rapid și am hotărât, după tradiționalul grătar stropit cu țuică și puțin vin, că este timpul să ne adăpostim în cort, sperând ca a doua zi dis de dimineață să avem capturi impresionante.
După cum probabil deja stiți, pe Dunăre în principiu îți faci un plan, dar de cele mai multe ori trebuie să te adaptezi în funcție de situația din zona de pescuit. Deși plecasem chitit pe crap și pe method, în prima zi am încercat și cosulețul, iar a doua zi am ajuns să pescuiesc la șalău. Peștișorul viu ales ca momeală era o cunoștință mai veche de-a noastră. Nu , nu somnul pitic sau african, ci guvidul, un pește pe care orice pescar de Dunăre îl cunoaște foarte bine. Montura folosită a fost cea clasică de șalău, plumb pe fund și guvidul ridicat undeva cam la 30 de cm, pentru a sta cât de cât între ape. Ca plumb folosit l-am ales pe cel de tip potcoava, de 100 grame, din cauza curentului destul de puternic. La prima lansare, după o așteptare de 10 minute, am avut o trăsătura violentă, care s-a soldat cu pierderea totală a monturii. Am reușit să prind după alte câteva rateuri – peștele trăgea foarte fin și trebuia să stai cu ochii pe lansete non-stop – Captura, 2 șălăiași frumoși.
După cum spuneam, toate ieșirile pe batrana doamnă presupun strategii făcute atât de acasă cât și la fața locului, dar frumusețea locurilor și forța peștilor nu se compară cu niciun alt loc de pescuit, de aceea recomand măcar odată pe an o astfel de ieșire.
Până data viitoare, fire întinse, la mai mare!
George Andrei