Sfarsit de sezon. Cred ca totusi am inceput cu sfarsitul asa ca o voi luat de la capat. Proaspat intors din luna de miere, am inceput sa pregatesc echipamentul pentru partida de 48 de ore pe care o aveam planificata de ceva vreme cu Bogdan Damian. Partida urma sa se desfasoare pe lacul Moara Vlasiei 2, un lac pe care nu mai pescuisem de aproape un an de zile.
Fiind si in prezent un carpodrom consacrat, stiam ca Moara Vlasiei 2 poate oferi experiente de neuitat, pozitionat printre primele lacuri din tara, daca nu chiar primul, in ceea ce priveste atat densitatea populatiei piscicole cat si numarul crapilor cu greutatea sarita de 10 kg.
Pentru ca stiam ca este probabil ultima partida mai serioasa din acest sezon am hotarat impreuna cu Bogdan ca obiectivul principal sa fie cel cantitativ si nu cel calitativ. Adica nu ne-am axat in special pe crapii capitali ai lacului ci pe un numar cat mai mare de drill-uri. Am vrut o activitate cat mai intensa,o doza cat mai mare de “batalii”, doza care sa ne tina pana la inceputul sezonului urmator.
Strategia a fost una simpla, am ales sa pescuim cu bile de atractie ridicata, bile solubile. De aceasta data am folosit boilies-uri din gama Magnum a celor de la 4Carp. Monturi simple, legate cu Fluorocarbon Katran Fantom 0.25mm, carlige E.S.P. Raptor Nr.2 si un mic tub termocontractil pus pe tija carligului. Lungimea rig-urilor folosite a fost de 25 cm. Pentru a spori atractia la doua lansete am folosit si pasta solubila tot de la cei de la 4Carp. Simplu si eficient din punctul nostru vedere.
Ajuns pe la malul lacului cu 6 ore inaintea mea, Bogdan a inceput sa pregateasca tabara, a facut o mica nadire initiala, si a lansat in apa 4 lansete. De mentionat faptul ca am pescuit pe pontonul 1 al acestui lac. Eu intre timp, prins cu ceva treburi personale, dorind sa ajung cat mai repede pe malul lacului, asteptam sa vad rezultate din partea colegului care deja incepuse sa pescuiasca.
Curand telefonul a inceput sa sune si pozele au inceput sa curga. Bogdan era pe val. Dupa doua rateuri consecutive a inceput sa aduca pe salteaua de primire mustaciosi cu diverse greutati. Si-a inceput “concertul” cu un crap de 9 kg urmat la scurt timp de fratiorul sau mai mare de 12 kg.
Si acest spectacol a continuat. Cand eu am ajuns pe balta, undeva pe la ora 23:30, Bogdan deja trecuse in lista 7 crapi dintre care unul de 16 kg si unul 14,5 kg. Eram foarte nerabdator sa pregatesc echipamentul si sa il lansez la apa. In mai putin de 25 de minute totul a fost gata, pontonul arata precum un bombardier american. Cele 8 lansete indreptate amenintator cu varful catre apa, asteptau in tacere. Desi simteam ca ar trebui sa fie randul meu, unul dintre senzorii lui Bogdan sfasie linistea noptii. Am tresarit amandoi si am pornit cu pasi repezi catre rodpod-uri. O batalie scurta, dar de calitate, cateva plecari puternice chiar de langa buza minciogului si un rezultat pe masura. Un crap comun sanatos si foarte vanjos, cu o greutate de 12 kg. Bineinteles ca la nici 20 de minute de la sedinta foto si eliberarea acestui peste,unul dintre senzorii lui Bogdan parca o luase razna. Un alt peste fura fir de pe tambur fara nici o problema. O intepatura, cateva plimbari stanga-dreapta si un nou trofeu ajuns pe salteaua de primire.
Bogdan oferea un intreg spectacol, iar eu eram un simplu spectator. Asa ca am facut o improspatarea a momelilor de pe lansetele mele in asteptarea acelei prime trasaturi. Si nu a durat mult. In timp ce ne relaxam la povesti, am auzit sunetul pe care il asteptam de ceva timp. Unul dintre senzori, timid, a inceput sa imi dea de inteles ca urma sa am prima vizita din aceasta partida. Am ajuns imediat langa lansete, am mai asteptat putin pentru ca trasatura era foarte anemica si nu aveam de gand sa incep cu o ratare. In cele din urma mustaciosul a avut o plecare ceva mai puternica, lucru care mi-a permis sa efectuez intepatura. De aici inainte, tot ce se poate mai bun pentru un pescar de crap, o lupta decenta, rezistenta din partea adversarului si in cele din urma, mult dorita fotografie impreuna cu superb crap comun de 8 kg.
Povestea incepea sa se asemuiasca din ce in ce mai mult cu a lui Bogdan. Trasaturile au inceput sa apara intr-un ritm bun, crapi nu foarte mari, cam tot ce am prins in prima noapte a fost in zona 8-11 kg. Dar cu toate astea o prima noapte foarte interesanta.
Undeva pe la ora 04:30 am hotarat sa “inmuiem” franele mulinetelor si sa incercam sa ne odihnim putin. Mai aveam in fata noastra 36 de ore de pescuit si nu avea rost sa nu putem sa ne bucuram de ele din cauza oboselii. Pana la urma era o partida de placere,nimic competitiv si scopul principal era sa ne relaxam.
Dimineata a venit brusc peste noi cu sunete de senzori, rasunand disperati, spulberand orice urma de liniste. Una dintre lansetele lui Bogdan parca era gata sa sara de pe rodpod. Dupa intepatura, prima senzatie pe care a avut-o, a fost ca montura se agatase in ceva. Dar aceasta senzatie a disparut la fel de rapid cum a si venit in momentul in care firul a inceput sa sara cu putere de pe tambur. Un drill lung si greu tocmai ce isi incepuse desfasurarea.
Dupa cele 25 de minute, in care cei doi adversari s-au intrecut cot la cot, Bogdan a reusit sa aduca pe salteaua de primire trofeul partidei si in acelasi timp noul sau record personal, un crap magnific cu o greutate de 20,5 Kg.
Fiind in prezenta unui crap atat de frumos, bineinteles ca nu am putut sa ma abtin, asa ca am facut si eu o fotografie cu el.
Dupa eliberarea monstrului, am hotarat sa ne pregatim micul dejun si un ibric de cafea care sa ne puna pe picioare. Asa cum speram, masa noastra a fost destul de des intrerupta, dupa cum se poate observa si mai jos.
Ziua incepea in acelasi ritm cu cel al noptii precedente. Vremea era una tipica unui final de vara, cerul innorat, picaturi strecurate ici colo cat sa ne faca sa ne tot luam pelerinele pe noi, pestii mai infometati ca niciodata.
Dupa amiaza a fost incarcata cu drill-uri, crapii continuand sa ne viziteze cu aceasi frecventa. In cele din urma, printre mai multe capturi cu greutatile cuprinse in intervalul 8-10 kg am reusit sa aduc si eu pe salteaua de primire un comun putin mai mare, cu o greutate de 14,5 kg.
Noaptea se asternea usor asupra lacului, iar noi eram din ce in ce mai atenti la prognozele meteo care se transformau deja in alerte si avertizari. Un val de panica acoperise toata zona din jurul Bucurestiului. Se pare ca urma sa fim loviti de un adevarat ciclon si toata lumea trebuia sa stea inchisa in casa. Cel putin asa vuiaiu toate posturile TV si orice site de meteo si stiri de pe net. Nu eram foarte ingrijorati. Eram veniti cu rulota, deci aveam unde sa ne adapostim. Ne-am continuat rutina. Improspatam monturile undeva la 45 de minute, de cele mai multe ori nici macar nu apucau sa stea atat de mult in apa , multumita trasaturilor dese. Observam ca norii incep sa se adune si sa arate din ce in ce mai amenintatori, dar totusi speram sa nu fim intrerupti. Din pacate nu a fost asa. Cu toate ca mult prevestitul ciclon s-a lasat asteptat, o furtuna in toata regula a decis sa ne opreasca activitatea. In timp ce stateam in rulota si ne delectam cu o partida de table, afara ploaia cadea torential, abia de se mai vedea la doi metri in fata, vantul incerca sa spulbere tot ce ii statea in cale, fulgerele si tunetele tineau un recital in aer liber, iar bucati de gheata ne atacau din toate partile. Colac peste pupaza, statia de la senzorii lui Bogdan ne tot repeta cu disperare ca la una dintre lansete, un peste dorea sa vina la sedinta foto. Franele fiind desfacute, parca ne si imaginam cum pestele croseta celelalte fire din apa. Din pacate nu aveam ce sa facem. Trebuia sa asteptam sa se domoleasca furtuna. Asa ca am continuat sa jucam table si sa asteptam. In cele din urma haosul s-a oprit brusc. Am iesti repede afara, am verificat rapid daca piatra ne-a ciuruit parbrizele si in cele din urma ne-am indreptat spre ponton, unde pestele inca mai tragea fir de pe mulineta. In momentul in care Bogdan a ridicat lanseta de pe rodpod, temerile noastre s-au adeverit. Firele a 6 altor lansete erau crosetate de cel al lansetei initiale. Un adevarat cosmar. Stiam ca firele sunt compromise asa ca am facut tot ce am putut sa aducem pestele la mal. Am slabit toate franele astfel incat firul sa curga usor de pe tamburi, am incercat sa mai desfacem din ele in timpul drill-ului, dar in zadar. Era un adevarat ghemotoc de ata. Asa ca Bogdan a inceput sa forteze si sa traga atat pestele , cat si celelalte fire catre mal. O lupta crunta. Constienti de faptul ca si toate celelalte fire ingreunau drill-ul, totusi adversarul se opunea cu indarjire. Plecarile erau lungi si violente. Aveam de partea cealalta a firului un oponent pe masura. In cele din urma Bogdan a reusit sa il aduca undeva la 5 metri de ponton. A iesit pentru cateva secunde cu spatele la suprafata, stralucind in lumina lanternelor frontale. Era un peste lunguiet, argintiu. Parea sa fie un cteno destul de maricel. In clipa urmatoare firul s-a detensionat brusc iar monstrul s-a scufundat. Pestele scapase. Momentul de dezamagire nu a durat mult, pentru ca una dintre lansetele mele care era intinsa pe ponton, a inceput sa piarda fir producand un sunet puternic. Ne-am dat seama imediat. Firele fiind foarte incalcite, desi pestele scapase din lanseta lui Bogdan, cumva ramasese agatat de una dintre lansetele mele. Pierdusem o batalie, dar nu si razboiul. In timp ce ne bateam cu acest brav adversar, si in timpul iesirilor sale la suprafata apei, am realizat un lucru. Nu avea in gura nici o montura. Pestele era de fapt prins si infasurat intre fire. Trebuia sa il aducem neaparat in minciog. Daca firul ar fi cedat si pestele ar fi scapat, acesta ar fi trebuit sa traiasca infasurat si tragand dupa el un manunchi de fire. Am continuat. Recuperam 5 metri de fir, pestele pleca cu 8. In cele din urma ne-am trezit amandoi stand pe marginea pontonului, resufland usurati. Cea mai grea batalie a partidei noastre de pescuit tocmai ce se terminase, iar monstrul oferea ultimele semne de forta in plasa minciogului. L-am adus pe salteaua de primire, am desfacut toate firele care il sugrumau, am scos doua alte monturi mai vechi din buza inferioara, l-am cantarit si l-am ridicat in lumina lanternelor pentru prima fotografie.
Un peste impresionant. Un novac cu o greutate de 15 kg. Un soldat batran al acestui lac, care castigase multe alte batalii inainte de aceasta noapte, lucru observabil in semnele pe care le purta si colectia de carlige infipte in buza inferioara.
Oboseala incepuse sa isi faca simtita prezenta. Asa ca ne-am chinut aproape o ora sa refacem lansetele care se incurcasera, am relansat bile proaspete pe fiecare montura, ne-am asigurat ca franele sunt suficient de slabe si in cele din urma, am intrat in rulota sa dormim.
Acum nu stim daca intr-adevar nu au fost trasaturi, sau daca am fost noi mult prea obositi si somnul mult prea adanc ca sa mai auzim, dar ceea ce pot sa spun este ca timp de 4 ore nici macar nu ne-am miscat din pozitia in care ardomisem.
Dimineata a fost una linistita. Ne-am trezit, am verificat lansetele, le-am improspatat momelile, am facut ceva de mancare, niste cafea si ne-am asezat pe scaune in fata soarelui care ne suradea cu dinti. Se simtea clar ca temperatura scazuse drastic in urma furtunii.
Desi mult mai anemici si mai timizi decat in primele 36 de ore, pestii au inceput usor usor sa revina pe patul de nada si automat, in salteaua de primire. Ce este drept nu au mai fost capturi capitale, crapii alternand ca greutate in intervalul 9-11 kg.
Si pe parcursul acestei zile am reusit sa avem trasaturi in mod constant multumita nadei de calitate, a monturilor simple dar totodata eficiente si a strategiei bine puse la punct. Recomandam tuturor pescarilor de crap bilele din gama Magnum a celor de la 4Carp. Pentru noi au dat rezultate remarcabile.
Ca un rezumat, am reusit sa aducem pe salteaua de primire un total de 38 de pesti, cantarind impreuna 413 kg. Dintre acestia au iesit in evidenta trofeul si noul record personal al lui Bogdan de 20,5 kg, o bucata de 16 kg, trei bucati cu greutatea sarita de 14 kg si a doua surpriza a partidei, novacul de 15 kg.
O partida de pescuit asa cum isi doreste orice pescar, dar de care putini au parte. Ne consideram norocosi ca factorii au fost in favoarea noastra, dar in acelasi timp suntem mandri de capacitatile si cunostintele noastre in ceea ce presupune pescuitul la crap. Cu siguranta mai avem multe de invatat si sunt multe lucruri pe care inca nu le stim, sau cel putin nu le stapanim cum trebuie, dar consideram ca suntem pe drumul cel bun.
Vom reveni cu placere pe lacul Moara Vlasiei 2.
Pana atunci va uram fire intinse si speram sa ne gasim pe malul lacului, in cautare unui nou record personal.
Fir intins!
Stefan Dolete