O lecție foarte importantă, general valabilă de altfel, nu doar în ceea ce presupune pescuitul la crap, este că nu trebuie să renunți, trebuie să lupți până în ultima clipă, chiar dacă șansele nu sunt în favoarea ta. Acest lucru s-a adeverit și cu ocazia primei partide de pescuit pe anul acesta, o partidă de 48 de ore efectuată alături de Bogdan pe lacul Hermes Periș. Aveam o rezervare făcută încă de la începutul anului pentru primul weekend al lunii aprilie. Cu o săptămână înainte vremea a ținut morțiș să ne dea puține emoții, aruncând un ultim strat de zăpadă asupra țării. Norocul nostru a fost că săptămâna următoare temperaturile aveau să crească simțitor, astfel încât urma să ne bucurăm de până la 20 de grade în timpul zilei. Cu toate astea, aceste fluctuații mari ale condițiilor meteo, într-un timp atât de scurt, nu erau în favoarea noastră.
În cele din urmă, mult așteptata zi de vineri venise. De la birou am plecat direct spre lac. Bogdan se afla deja pe standuri și își pregătea echipamentul. După ce a trebuit să îndur o aglomerație infernală, am reușit să ajung, exact la timp pentru a surprinde un apus de poveste.
Îngreunat puțin de lăsarea întunericului, mi-am lansat la apă monturile, m-am așezat pe scaun și pentru prima dată pe acest an, după așteptări îndelungate, am putut să mă bucur de frumusețea nopții, așternute tăcut asupra luciului de apă.
Pentru această prima partidă de pescuit, am aruncat la bătaie în apă două monturi withy pool, o montură cu porumb flotant și încă una cu un boilies mic, dar în speranța mea, pe placul mustăcioșilor. Pentru atracție sporită am folosit săculeți solubili, iar mixul de nădire a fost compus din boilies-uri, pelete, semințe fierte și boilies sfărmat.
Lacul era plin. În jurul nostru se desfășura un concurs între membrii unui renumit club de pescuit la crap. Conștientizam din ce în ce mai tare cât de dificil va fi să aducem peștii la monturile noastre, cu atât mai mult cu cât apa era foarte tulbure, iar din informațiile culese de Bogdan până să ajung eu, crapii erau de negăsit.
Obosit fiind, undeva după miezul nopții am făcut un refresh pe fiecare montură, am pornit stația senzorilor și am decis să mă culc. Din păcate somnul nu mi-a fost întrerupt până spre pragul dimineții când stația lui Bogdan a început să facă gălăgie, spulberând liniștea așternută în rulotă. Am ieșit afară și încă pe jumătate adormit, Bogdan a început primul dril al sezonului. Firul tăia aburul de deasupra apei. El încerca să țină contră acestui mustăcios care trăgea cu disperare să evadeze către standul vecinilor din dreapta. În jur liniște, tot ce se mai auzea era decât frâna mulinetei care tresărea la mici intervale de timp. Într-un final primul crap al sezonului și al acestei partide a ajuns în plasa minciogului. Am făcut câteva poze, Bogdan a împrospătat momeala și ne-am întors în sacii de dormit pentru încă vreo două ore de somn.
Chiar imediat înainte de răsăritul soarelui, câteva zgomote de afară m-au trezit și m-au convins să ies și să inspectez. Colegul nostru Dragoș venise și el pentru câteva ore de relaxare și își monta echipamentul.
Ziua a fost una tăcută. Peștele nu a vrut să iasă la joacă, indiferent de ce i-am oferit noi pe farfurie. Problema era că nici în jur nu erau semne de activitate. Am tot schimbat tactica în speranța că vom găsi combinația de succes. În timp ce soarele ne încânta cu prezența sa, liniștea adâncă a senzorilor ne punea puțin pe gânduri. O schimbare era clar necesară, doar că încă nu știam despre ce schimbare era vorba. Din păcate pe timpul zilei activitatea peștilor s-a redus la două trăsături anemice fără concretizare. Toate speranțele noastre se duceau către cea de-a doua noapte pe care urma să o petrecem pe lac. Într-o încercare disperata aș putea spune, de a aduce în fața aparatului foto un pește, am început să caut prin geanta cu momeli. Simțeam că este ceva acolo ce încă nu am încercat. Buzunarul lateral ascundea două pungi nedesfăcute. Mai exact o pungă de boilies și o pungă de pelete , ambele din gama Dynamite Baits The Source. Trebuie să menționez faptul că în mod normal sunt adeptul producătorilor locali de nadă, dar ăsta era un moment de impas. Așa că am schimbat două dintre lansete pe câte o bilă de 18mm suplimentată de un săculeț solubil încărcat cu pelete și boiliesuri sparte în krusha, pe celelalte două lăsându-le conform planului inițial cu montură withy pool și pop up-uri cu banană și ananas. Am lansat în apropierea malului opus și m-am așezat pe scaun tocmai la timp pentru a urmări cum apusul parcă se scurgea pe suprafața lacului.
Odată cu lăsarea nopții, temperatura a scăzut brusc și ne-a forțat să ne adăpostim în rulotă. După încă o împrospătare a momelilor, puțin demoralizați de lipsa activității, am decis să încercăm sa dormim puțin. Nu am apucat să ne cufundăm cum trebuie în lumea viselor că una dintre lansetele mele a început să mă strige. Am ieșit primul din rulotă, am alergat într-un suflet până la rodpod și am început drilul. Bogdan a venit în urma mea cu geaca și lanternele frontale. Se pare că boilies-urile din gama The Source, aveau să mă ajute să sparg gheața.
Nu pot să spun că a fost o luptă acerbă. În afară de câteva plecări scurte spre stânga vadului, peștele a venit destul de lin în plasa minciogului. Câteva poze, o relansare cu momeală proaspătă și înapoi în sacul de dormit. Nu am reușit să dormim mai mult de 35 de minute, că unul dintre senzorii lui Bogdan ne-a scos din nou afară cu ochii mijiți. Bogdan tensiona firul într-o liniște de nedescris. Nu spuneam nimic, în jur nici un zgomot, amândoi eram cu privirile ațintite către apă parcă îmbătați de calmul nopții. Crapul amorțit de apa încă rece nu a creat probleme foarte mari. Parcă intrați într-o rutină, Bogdan a eliberat peștele din cârlig, am imortalizat momentul, a schimbat momeala, a relansat și înapoi la confortul sacului de dormit.
Din acest punct, episodul s-a repetat de încă trei ori. Dormeam în jur de trei sferturi de oră, stația suna, iar noi dădeam repede fuguța afară. Având în vedere activitatea aproape inexistentă de dinaintea acestei ultime nopți, putem să spunem că am fost destul de ocupați. Deși nu am avut capturi capitale, cei mai mari crapi fiind de 11 kg la mine, respectiv 13 kg la Bogdan, satisfacția a fost pe măsură.
Ultima sută de metri a fost cea care a contat. O partidă foarte dificilă, cu variații foarte mari de temperatură, momente în care speranțele tindeau să se spulbere, dar care în cele din urmă s-a finalizat așa cum ar trebui să se încheie orice partidă de pescuit. Cu pești frumoși în fața aparatului de fotografiat.
Echipa Fir pe Apă vă urează fir întins și așteptăm să ne vedem pe malul lacului, în căutarea unui nou record personal.
Ștefan Dolete