O poveste pe care doresc sa o spun de ceva vreme, dar abia acum am avut timpul necesar sa o astern pe foaie asa cum merita.
Actiunea se petrece undeva in luna aprilie a anului 2017. Pentru mine, chiar prima partida a acestui an. Urma sa fiu insotit intr-o aventura de 48 de ore de colegul meu Bogdan si de alti doi prieteni foarte buni, Damian si George.
Hotarasem sa incep noul sezon de pescuit pe acelasi lac unde il finalizasem pe cel anterior. Hermes Peris.
Totul incepe cu o saptamana inainte de mult asteptata iesire pe malul lacului. Eu eram plecat la Bacau in interes de serviciu, iar Bogdan incerca sa hotarasca pe ce standuri sa faca rezervare. Nu aveam prea multe optiuni. Ne trebuiau doua standuri alaturate si din cate vedeam pe schema disponibila pe site-ul baltii, singura optiune pe care o aveam erau standurile 18 si 19. Nu era chiar ceea ce ne dorisem, dar decat deloc, bine si asa. O provocare in plus pentru noi.
Saptamana trecea greu iar asteptarea era din ce in ce mai nemiloasa. Ziua mergeam la serviciu, iar seara imi ocupam timpul incercand sa pregatesc cat mai bine iesirea pe malul lacului Hermes Peris. Marea partea a echipamentului il aveam deja la Bogdan. Partea buna era ca aveam la mine in portbagaj geanta cu monturi, asa ca am avut o saptamana intreaga la dispozitie sa aleg armamentul si chiar sa mai leg ceva munitie.
In cele din urma multa asteptata zi de vineri venise. Dupa finalizarea programului, m-am suit in masina, am luat o cafea de la prima benzinarie intalnita in drum si am inceput calatoria de cateva sute de kilometrii spre balta.
Odata ajuns, nu am avut rabdare nici macar sa ma schimb de tinuta de birou. Am suflecat manecile camasii si am montat nerabdator lansetele. Bogdan ajunsese cu jumatate de ora inaintea mea si descarcase bagajele din masina. Dupa ce am lansat monturile in apa, am inceput sa pregatim tabara. Urma sa pescuim timp de 48 de ore, deci nu avea nici un rost sa nu facem totul cat mai confortabil si organizat. Intre timp au ajuns pe vadul de pescuit si ceilalti doi membrii ai acestei expeditii.

Lansetele asteptau primul semn, corturile erau montate, focul astepta palpaind, sa incinga bucatile de carne, iar noi ne bucuram de companie, depanand povesti si degustand cate un pahar de vin. O noapte rece, pe care noi nu o simteam. Timpul se scurgea iar strategia noastra se dovedea ineficienta. Ne bazam prea mult pe ideea ca lacul are mult peste si pe faptul ca Peris este o balta unde mustaciosii au mereu pofta de mancare. Trebuia sa facem o schimbare. Paturile de nada erau consistente, nada folosita de calitate, oare unde greseam? Prea multa mancare? Monturile nu erau potrivite?

Eram in cort, stateam pe pat, cu patru penare pline de monturi insirate pe masuta plianta. Nimic nu mi se parea potrivit. Ceasul indica ora 4 dimineata iar eu nu mai aveam nici o idee. Eram obosit. Un plic de pe masa mi-a atras atentia. Era un plic de line aligner de la firma Evo’s cumparate de la FFB. De fapt dupa ce am cautat mai bine in geanta mi-am adus aminte ca am cumparat toate elementele necesare monturii Withy Pool, dar nu apucasem niciodata sa o fac. Nu mai folosisem aceasta montura. Nici macar nu o mai legasem pana atunci. Mi se parea putin cam complicata, eu fiind adept al monturilor simple, cu cat mai putine elemente in componenta lor. Pe de alta parte orice articol citisem despre Withy Pool, spunea ca este un ajutor de nadejde in trusa oricarui pescar de crap. Asa ca am decis sa aman putin somnul si sa leg doua. Primul soc pe care l-am avut, a fost usurinta procesului de efectuare a monturii, chiar daca Whity Pool are in componenta sa mai multe elemente decat cea mai mare partea a monturilor de crap. Al doilea soc a fost eleganta pe care mi-o inspira aceasta legatura. Arata pe atat aspectuasa cat si neiertatoare. Era deja ora 5 dimineata. Schimbasem doua dintre lansete pe noua montura, iar la celalte doua improspatasem momeala. Acum ramanea doar jocul asteptarii. Am intrat in cort, m-am asezat pe pat, am tras sacul de dormit peste mine si am cazut intr-un somn adanc. Dupa nici macar doua ore, odihna avea sa imi fie spulberata. Stiu la ce va ganditi, dar nu. Nu am fost trezit de o trasatura, ci de Bogdan, care lansa cu putere monturile proaspat schimbate. Racoarea diminetii ma impiedica sa ma mai bucur de inca jumatate de ora de somn.

M-am ridicat din pat, am tras geaca pe mine si am iesit afara sa ma dezmortesc. Am facut doi pasi in afara cortului si in acel moment, ca din senin, unul dintre swingeri a inceput sa se ridice usor. Stateam pe loc, nemiscat si asteptam. Parca imi era frica sa nu cumva sa il sperii. Eu intr-o partea, iar in cealalta parte swinger-ul se misca sfios cate un centrimetru ba in sus, ba in jos. Parca stiam ca la un anumit moment plecarea va fi spectaculoasa. Nu am fost dezamagit. Trasatura a fost atat de puternica incat swinger-ul a sarit de pe fir. Din doua miscari am fost langa lansete. Am ridicat batul, am strans putin frana, intepatura fusese efectuata. Pestele forta foarte tare spre partea dreapta. Incercam sa mentin o directie perpendiculara pe mal, dar lucrurile nu se intamplau asa cum voiam eu. Bineinteles ca am facut cateva treceri pe dedesuptul si pe deasupra celorlalte fire, dar in cele din urma ajunsesem in momentul final. Acei ultimi 5 metri care separau viitoarea captura de confortul saltelei de primire. Era incapatanat, nu vroia sub nici o forma sa vina spre mal. Ghinionul lui a fost ca si eu eram la fel de incapatanat. Am lucrat calm, fara sa ma grabesc, l-am lasat sa isi faca plecarile in voie, am mentinut tensiunea potrivita tot timpul, practic un drill ca la carte. Rezultatul, unul pe masura. Sleiti de orice urma de energie, atat eu cat si adversarul meu, acum ne trageam sufletul si respiram adanc. El in salteaua de primire, iar eu stand alaturi, privind cu admiratie. In clipa in care Bogdan a reusit sa il cuprinda cu plasa minciogului, nu am putut sa ii apreciez foarte bine dimensiunea, dar acum privindu-l in toata maretia sa, mi-am dat seama ca acest crap nu era doar prima captura pe acest sezon, era chiar noul meu record personal. Un nemaipomenit crap oglinda cu un colorit, parca pictat, se odihnea si astepta linistit sedinta foto.

I-am desfacut montura, l-am scos din minciog, am facut un set de fotografii si l-am cantarit. Acul cantarului indica 17,2 kg. Imi depasisem vechiul record cu 1,1 kg. Poate pentru multi dintre voi nu este mult, poate ca multi ati trecut deja de pragul de 20 de kg, insa pentru mine a fost o realizare importanta.

Un mod incredibil de a incepe noul sezon de pescuit. Prima partida, primul peste, un nou personal best.

Trezit ca din transa, am eliberat trofeul si am luat lanseta sa o pregatesc pentru o noua lansare la apa. Abia in momentul acela am realizat ca lanseta la care prinsesem pestele era una dinte cele doua care aveau montura Withy Pool. Asa ca am schimbat pop up-ul cu aroma de banana si ananas din gama Hi Visual a celor de la MainLine si am aruncat cam in acelasi loc de unde practic plecase trasatura de mai devreme.

Zarva creata trezise toata echipa si acum fiecare avea parca o agitatie personala. Desi impresionat de rezultatul obtinut de noua montura, Bogdan a ales sa isi duca strategia in alta directie. A scos doua dintre lansete si a schimbat pe monturi cu boabe flotante. Era clar ca pestele nu colabora asa cum am fi sperat noi, lucru pe care il observasem din acea prima noapte fara de trasatura, asa ca stiam ca trebuie sa il incurajam sa guste bunatatile oferite. Care era cea mai buna metoda, daca nu ridicarea acelor bunatati fix sub mustati?

Parca de nicaieri, la una dintre lansetele prietenilor care ne insoteaua in aceasta aventura, un peste isi etala forta. George, nerabdator sa simta puterea crapilor de Peris, a ridicat lanseta si a inceput un dril pe care nu cred ca il va uita prea curand. Adversarul sau nu s-a lasat usor adus la mal, dar in cele din urma, cel mai bun a invins. Cu aceasta ocazie il felicitam pe George pentru prima sa captura in pescuitul la crap si in acelasi timp pentru obtinerea unui nou record personal. Un crap comun cu greutatea de 12,7kg.

Satui dupa un mic dejun copios asteptam toti urmatoarea prezentare. Bogdan, a trecut pe langa rodpod-ul sau, si in semn de gluma, a batut palma cu fiecare lanseta pentru a le incuraja. In momentul in care a atins cu palma penultimul bat, senzorul s-a declansat ca din senin. Noi am crezut ca face misto de noi, dar atunci cand am vazut ca si el era la fel de socat, ne-am dat seama ca trasatura era reala. Se pare ca „farmecele” lui Bogdan functionau. Dupa cateva plecari si eschive stanga-dreapta, pestele a ajuns in preajma malului. Atunci cand iesea la suprafata culorile se aprindeau sub razele sfioase de soare. O salonta impecabila. Desi s-a tot impotrivit, in cele din urma a ajuns in salteaua de primire. Asa cum vazusem si in timpul luptei, coloritul acestui peste era unul aparte.

Cateva fotografii, eliberarea si pregatirea lansetei pentru relansare. Dar nu a avut timp. Tocmai cand Bogdan incarca momitorul cu nada, auzim cum unul dintre senzorii lui mai mai ca isi dadea ultima suflare. Sunetul cotinuu acompaniat de firul care fugea cu putere de pe tambur nu puteau decat sa ne incante. Pestele incepuse sa fie atras de platourile noastra cu nada. S-au cel putin de al lui Bogdan.

De data asta adversarul era unul pe masura. A dorit cu disperare sa treaca printre firele lansetelor mele si sa ne dea batai de cap. Si a reusit. Dupa cateva mutari si permutari printre betele mele, Bogdan reuseste sa aduca in cele din urma pestele aproape de buza minciogului. Inca doua miscari si gata. Eram toti pe marginea lacului bucurosi de reusita unei noi capturi. Un cteno de 9 kg.

Pentru a realiza un hat-trick perfect colegul nostru a decis sa aduca la mal si mustaciosul care a tras la cea de-a treia lanseta undeva la 25 de minute de la ultima captura. Un crap comun foarte frumos, cantarind 9,5 kg. De mentionat faptul ca acesti 3 pesti care fusesera adusi in fata aparatului de fotografiat , preferasera cele doua boabe de porumb flotant cu aroma de larve, puse imediat sub un carlig numarul 4 din gama celor de la Nash.

Undeva la 45 de minute de la acest trio de succes , la una dintre lansetele mele, parca se asternea o furtuna. Tamburul desfasura fir, swinger-ul era lipit de lanseta, senzorul ma striga cu putere. Ajuns in doi pasi langa rodpod am intepat, am potrivit frana mulinetei si am incercat sa vad care era directia in care oponentul meu dorea sa traga firul. Ciudat era faptul ca mustaciosul nu pleca nici stanga, nici dreapta. Pur si simplu cauta malul opus. A fost destul de greu sa il conving sa vina spre mine. Venea cativa metri dupa care iar pleca pe sens opus. Eram amandoi obositi. Un efort in plus si pestele era aproape de mal. Se plimba pe la suprafata, pleoscaind cu coada in luciul apei. Sentimentul cel mai placut pentru un pescar de crap. Simti ca drill-ul este spre final, un adevarat trofeu da tarcoale minciogului, prins cu o intepatura perfecta, oboseala si durerea din brate te face sa iti doresti sa il scoti mai repede din apa, dar in acelasi timp sunetul tamburului care se rasuceste in sens invers te face sa iti doresti sa nu se mai termine. Lupta se terminase, iar eu eram castigator. Al doilea crap pe care reusisem sa il prind in acea partida, tot salonta, cu greutatea de 15 kg. Un peste superb. Asemeni fratelui sau mai mare, apreciase foarte multa montura Whity Pool pe care o legasem si micuta bila galbena cu aroma de banana si ananas.

Pe prag de seara Bogdan a reusit sa mai prinda doi cteno, unul de 10 si celalalt de 11 kg. Porumbul flotant pe care il folosea avea atractie mare la „torpile”.

Noaptea a fost una rece si ploioasa. La nivel de caputuri, Damian a reusit sa aduca in plasa minciogului un crap comun cu o greutate de 15 kg. La acelasi neiertator Whity Pool.

In rest, ploaie si atat. Undeva la ora 3 dimineata, dupa ce am relansat cu momeala proaspata, ne-am retras in corturi sa ne odihnim. Ne-am adancit in paturile de pescari si ne-am lasat incantati de sunetul broboanelor de apa care se spargeau pe suprafata cortului. Dimineata, acelasi peisaj. Cerul de un gri cenusa, apa cadea din cer parca de neoprit si noi toti adunati sub umbrele, asteptand sa fim deranjati.

Oboseala, umezeala si frigul isi lasau din ce in ce mai tare amprenta asupra nostra, dar asta nu conta. Mai aveam doar cateva ore pana la finalizarea partidei de pescuit si ne doream foarte tare sa mai avem cateva prezentari. Activitatea crapilor era aproape inexistenta. In afara catorva trasaturi superficiale care nu ar fi putut fi materializare in drill-uri, in rest doar vantul si ploaia care pleoscaia pe lac.

In cele din urma, dupa cateva ore de asteptare, auzim sunetul unui avertizor inecat in apa, parca uimit si el de aceasta trasatura venita de nicaieri. Tamburul mulinetei oferea un adevarat spectacol. Firul zbura cu atata putere incat atunci cand am efectuat inteparea, am miscat batul mult mai incet decat de obicei, ca nu cumva firul sa cedeze. Pestele asta era hotarat sa imi fure lanseta cu orice pret. Tragea cu toata puterea si in toate directiile. Timp de 5 minute nu am facut altceva decat sa negociez cu el pentru 10 metri de fir, Ba la mine, ba la el. Un joc care cred ca ma obosea mai mult pe mine decat pe el. Am mai strans putin frana si am inceput sa fortez. In cele din urma am reusit sa ma impun. Ajunsesem intr-un ritm care m-a ajutat sa il aduc mai aproape de mal. Odata ce a simtit peretele de pamant la numai cativa metri de el, haosul s-a dezlantuit. Iesind la suprafata pentru a ne arata forta pe care o detine, am reusit sa vedem mai bine cu cine ne luptam. O adevarata torpila. Dupa inca cateva salturi si plecari violente, am reusit sa il aduc in miciog. Desi reusisem sa il capturam, batalia nu se terminase. A fost o adevarata provocare sa il punem pe salteaua de primire si sa il tinem pentru cateva cadre. Dar a meritat. Un exemplar frumos.

Foarte multa agitatie urmata de o lunga perioada de liniste. Macar ploaia se linistise. Avand acest moment de respiro din partea norilor care inca ne survolau, am hotarat sa incepem sa strangem tabara. Asa ca timp de o ora am impachetat corturile si tot ce nu ne mai era de folos pentru aceste ultime ore de pescuit. Cu putin timp inainte de plecare am mai avut placerea de a intalni personal o mica oglinda a acestui lac, o salonta cu o greutate de 8 kg si un colorit nemaipomenit. Era ultima captura a expeditiei noastre.

O prima iesire incununata cu succes. Nu au fost foarte multe prezentari, dar suficiente cat sa ne faca sa uitam cel putin pentru cateva momente de umezeala, frig si oboseala. Am reusit sa aducem la mal un total de 9 pesti dintre care si noul meu personal best, primul peste al partidei, superba salonta de 17,2 kg. Lucrul cel mai important este altul. Am invata ca trebuie sa incerci tot timpul lucruri si sa experimentezi. Desi pana in punctul asta ma tot feream de montura Whity Pool, acum recunosc, este una dintre preferatele mele. Voi realiza cu siguranta o postare privind partea tehnica a acestui ajutor care nu ar trebui sa lipseasca din trusa vreunui pescar.

Desi cam lunga, sper ca v-a placut povestea pe care v-am spus-o si astept sa ne gasim pe malul lacului, in cautarea unui nou record personal.

Fir intins!

Stefan Dolete

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *